Anxietatea sociala

Se mai numeste si fobie sociala si se manifesta prin frica persistenta fata de situatiile sociale la care persoana trebuie sa participe ( grupuri,intalniri,petreceri , etc.).Gandul ca se va afla in centrul atentiei si ca va fi evaluata negativ de ceilalti este predominant. Astfel , ezita sa se adreseze persoanelor necunoscute sau sa tina un discurs, si suporta cu greu manifestarile specifice anxietatii : puls accelerat, respiratie dificila, transpiratii reci, etc.
Persoana afectata admite ca frica este nejustificata,doreste controlul, dar nu il poate obtine. Prefera sa evite situatiile in care se stabilesc contacte sociale considerand ca asa se protejeaza de evaluarea critica a celorlalti. Sentimentele de inferioritate sunt puternice si anuleaza afirmarea de sine.
Debutul anxietatii sociale poate fi observat in copilarie , la asa-numitii copii timizi, care fac eforturi mari sa vorbeasca atunci cand ii solicita parintii, dar poate aparea si mai tarziu, in urma unor evenimente stresante, umilitoare care au afectat profund increderea de sine.

Exemplu: M. a fost un copil singuratic, visator, care nu vorbea cu persoane necunoscute decat daca era obligata de parinti. Problemele de comunicare au persistat in timp si s-au amplificat in perioada in care a urmat liceul. Cel mai dificil ii era sa raspunda la lectii si sa prezinte referate in fata clasei.Ca urmare , performantele scolare erau nesatisfacatoare, in neconcordanta cu posibilitatile ei intelectuale.
Convingerile de baza ale lui M. erau:,, nu sunt in stare de nimic"; ,,nu o sa reusesc decat sa ma fac de ras..."; ,,trebuie sa fiu perfecta"...Datorita acestor convingeri era tot timpul tensionata si se comporta in asa fel incat ii facea pe ceilalti sa o intrebe daca se simte bine.
Consecinta cea mai grava a anxietatii sociale a aparut la finalul liceului, cand M., a ratat sansa de a obtine o nota de trecere la bacalaureat desi s-a pregatit. De aici...o alta serie de esecuri... care i-au intarit convingerea ,,nu sunt in stare de nimic".
Schimbarea pentru un astfel de caz este necesara si posibila chiar daca este nevoie de mai mult timp.
Persoanele afectate de anxietate sociala au sanse de reabilitare , de a-si construi o viata normala care sa includa si participari de grup si performante.
Obiectivul principal in terapie ar fi ca persoana sa ajunga sa transforme modul de gandire disfunctional :,,nu sunt in stare de nimic si ceilalti ma vor respinge" , in: ,,accept ca am cateva defecte dar nu sunt cu nimic mai prejos decat ceilalti"