Daca decizia de a divorta este luata definitiv, este necesara o discutie prin care copiii sa fie informati. La discutie trebuie sa participe ambii parinti si sa depuna toate eforturile pentru a transmite mesaje clare, pentru a nu se acuza reciproc si pentru a-i face sa inteleaga pe copii ca ei nu poarta nici o vina pentru destramarea familiei. De asemenea, sunt necesare informatii despre schimbarile care urmeaza sa aiba loc in viata fiecaruia. Este important sa li se dea copiilor posibilitatea de a se exprima, de a pune intrebari (de ex.: ,,unde voi locui?", ,, cu cine voi locui de acum incolo?", ,,unde voi merge la scoala?", ,,voi putea sa imi mai vad prietenii?", ,,nu mai este nimic de facut?".....).
Copiii trebuie asigurati ,inainte de toate, ca au inca o mama si un tata care vor fi alaturi de ei atunci cand vor avea nevoie.
Toti copiii, inclusiv cei care nu au manifestari evidente de durere, au nevoie de suport si ingrijire din partea adultilor pentru a depasi pierderile cauzate de divort.
Unii parinti sunt coplesiti de propriile trairi si au tendinta sa ignore starile prin care trec copiii.
Este o greseala sa consideram ca , daca nu se manifesta atat de mult incat sa atraga atentia , copiii nu sunt afectati. Iata cateva semnale care indica faptul ca exista consecinte si ca exista o nevoie a copilului de a vorbi despre ceea ce i se intampla:
- schimbare evidenta in coportament si atitudine;
- manifestari de frustrare, furie si revolta;
- lipsa de interes fata de activitatile care alta data il incantau;
- devine tacut si rezervat, poate fi surprins plangand;
- apar probleme cu somnul, chiar cosmaruri;
- lipsa de interes pentru scoala;
- lipsa apetitului;
- probleme de sanatate.
Pierderea familiei inseamna , de cele mai multe ori , pierderea reperelor si a sentimentului de siguranta , cu consecinte nedorite pe termen lung . Sesizarea consecintelor divortului asupra copiilor si luarea masurilor adecvate, este o dovada de responsabilitate a adultilor implicati.
