Despre copii si munca in strainatate...

Plecarea parintilor la munca in strainatate aduce mari schimbari in viata familiei, schimbari greu de suportat , mai ales de catre copii. Absenta parintilor are efecte negative semnificative asupra dezvoltarii acestora. Chiar daca bunicii si rudele preiau rolul parintilor , copiii nu sunt ocoliti de sentimente de nesiguranta si singuratate.
Uneori copiii sunt de acord cu plecarea pentru ca li se explica avantajele materiale si sunt astfel incantati sa aiba jucariile sau obiectele visate. Din pacate,consecintele apar mai tarziu, cand se confrunta cu situatii in care sprijinul afectiv parintesc devine indispensabil , de neinlocuit. In cele mai multe cazuri se constata: randament scolar scazut; conflicte cu colegii; schimbari de dispozitie; manifestari de nesiguranta si anxietate; atitudine negativa fata de educatie; lipsa de motivatie . Nu in ultimul rand, se pot mentiona comportamentele suicidare. Copiii(adolescentii) ameninta cu sinuciderea; au simptome de depresie; vorbesc despre moarte; se izoleaza de prieteni si familie. Studiile arata ca parintii sunt ultimii care identifica aceste semnale!
Cum pot fi ajutati copiii sa se adapteze si sa suporte plecarea parintilor fara consecinte grave?
Exista cateva masuri de siguranta care se pot lua, inca de cand apare hotararea parintilor de a pleca. De exemplu, este foarte important modul in care copiii sunt informati cu privire la aceasta decizie; nu este indicat sa fie luati prin surprindere. S-a constatat ca sunt mai putine riscuri atunci cand copiii sunt implicati in pregatirea schimbarii si cand sunt asigurati ca vor primi in continuare afectiunea de care au nevoie in ciuda distantei. De asemenea, ar fi recomandata plecarea unui singur parinte si nu a ambilor.
S-a dovedit ca o evaluare psihologica a copiilor cu parintii plecati in strainatate este utila pentru intelegerea manifestarilor psihocomportamentale si pentru semnalarea factorilor de risc in legatura cu dezvoltarea lor psihosociala.
Interventia psihologica trebuie sa ii ajute pe copii sa traverseze perioada de absenta a parintilor fara urmari nedorite. Orice parinte isi doreste sa aiba un copil inteligent, sociabil, disciplinat, cu o buna imagine de sine, si cand nu ii poate asigura toate acestea trebuie sa ia in considerare masuri compensatorii.
Consilierea psihologica este o astfel de masura pentru ca ,prin intermediul ei , sunt realizabile obiective ca:
- formarea si dezvoltarea abilitatilor de comunicare;
- reducerea anxietatii, descarcarea tensiunilor emotionale;
- autoconstientizarea propriilor trairi;
- cresterea stimei de sine;
- stimularea capacitatii de adaptare la situatii de viata stresante;
- dezvoltarea responsabilitatii fata de propriile actiuni si decizii;
- formarea unei atitudini pozitive fata de lume si fata de ceilalti.