ADHD

ADHD -in engleza: Attention Deficit Hyperactivity Disorder, inseamna tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie, si este printre cele mai frecvent intalnite tulburari la copii si adolescenti. Fara o interventie adecvata, ADHD poate duce la delincventa.
Simptomele se impart in trei categorii:
- hiperactivitatea( copilul vorbeste excesiv,nu poate sa stea asezat, este intr-o permanenta miscare);
- deficitul de atentie( nu se poate concentra pentru a termina o sarcina, da impresia ca nu asculta atunci cand i se vorbeste, nu respecta instructiunile, pierde lucrurile,etc);
- impulsivitatea(raspunde inainte ca intrebarile sa fie complete, intrerupe discursul altor persoane, se angajeaza in activitati riscante,etc)
Acestea sunt doar cateva dintre simptomele ADHD; diagnosticul se pune in urma unei evaluari complexe, realizate de specialisti. Tratamentul trebuie sa aiba la baza medicatie specifica ,terapie comportamentala si terapie de familie.
Parintii copiilor care sunt diagnosticati cu aceasta tulburare sunt adesea obositi, epuizati , dezvolta sentimente de vinovatie si pun la indoiala capacitatea lor de a fi un parinte bun. Cateva sugestii pentru ei ar fi:
- reevaluarea asteptarilor fata de ceea ce poate sau nu poate copilul sa faca;
- stabilirea unui program zilnic pentru a crea rutina si repere fixe;
- concentrarea atentiei asupra calitatilor si intereselor copilului;
- folosirea unor metode de disciplinare care sa aiba la baza fermitate si consecventa;
- manifestarea afectiunii parintesti fata de copil.
Daca tratamentul nu este urmat corect, si nici aceste cateva sugestii nu pot fi puse in practica, se poate intampla ca: parintele sa fie mereu furios pe copil; copilul sa nu manifeste afectiune fata de parinte si sa nu fie interesat de activitatile comune; discursul parintelui sa fie unul moralizator, sarcastic; accentul sa fie pus numai pe aplicarea de sanctiuni; copilul sa se revolte permanent si sa isi permita atitudini de opozitie si respingere.Totul se transforma intr-o ,,lupta,, din care nu castiga nimeni.
O relatie buna parinte -copil exista atunci cand copilul vine sa fie tinut in brate, vorbeste despre ceea ce i se intampla, este atent la sentimentele parintelui, ofera ajutorul chiar daca nu este solicitat, este dispus sa desfasoare activitati comune cu adultul ,respecta indicatiile dar se simte si liber sa faca propuneri ,etc.