Enurezisul la copii

Enurezisul sau pierderea involuntara de urina poate aparea la copii de peste 2-3 ani persistand uneori pana la adolescenta. Acest simptom este un motiv de suparare, furie si frustrare atat pentru parinti cat si pentru copil. De cele mai multe ori parintii considera ca este o problema de vointa si pretind copilului sa se controleze acuzandu-l ca ,,nu vrea" sa evite udarea patului pe timpul noptii. Asta se intampla in cazul in care parintii au exclus deja o cauza organica a enurezisului, adica nu exista nici o afectiune renala, nici o malformatie a aparatului urinar, etc.
Ce explicatie mai ramane?
Pentru a evita momentele de tensiune, care pot intari simptomul, trebuie luata in considerare si viata emotionala a copilului: Ce fel de copil este? Cum se manifesta in general? Cum face fata schimbarilor si obstacolelor? Prin ce fel de evenimente a trebuit sa treaca in ultima vreme? Vorbeste vreodata despre ceea ce il supara sau il ingrijoreaza? etc.
Este posibil ca enurezisul sa fie o modalitate de a atrage atentia inconstient asupra faptului ca trece printr-o situatie tensionata pe care nu o poate tolera sau nu o poate controla. Si pentru ca nu este constient, si nici nu isi poate exprima verbal trairile, are nevoie de interventie psihologica specifica.
Daca nu este inteles si tolerat de cei din jur este posibil ca manifestarile sa devina complexe ajungand sa se transforme intr-o persoana timida, nesigura, anxioasa.
Cu ajutorul masurilor educationale si psihologice potrivite, enurezisul se remite treptat, atat timp cat nu exista o cauza organica. Este necesara colaborarea familiei pentru a identifica si elimina sursele posibile de stres si pentru a gasi modalitatile optime de a relationa cu copilul.