Despre responsabilitate

Oare cum ajunge o persoana sa fie responsabila? Cum este posibil sa crestem copii iresponsabili?
Este de ajuns sa auziti in jur : ,,Copilul meu trebuie sa duca o viata mai buna decat am avut eu si de asta ma straduiesc sa ii ofer totul". In practica, ,,o viata mai buna" inseamna ca parintele nu stabileste nici un fel de responsabilitati pentru copil. Ii ofera tot ce i-a lipsit lui in copilarie fara sa aiba vreun plan de recompensare, fara sa tina cont de nevoile personale ale copilui. Acest gen de parinte va aduna toate jucariile si lucrurile imprastiate, va prepara cateva feluri de mancare pentru ca nu se hotaraste copilul ce sa manance, va oferi servicii chiar daca nu e solicitat, nu va accepta cererile copilului de a participa la treburile casei, etc.
Daca un copil se obisnuieste ca altcineva sa-i rezolve toate problemele nu va avea cum sa se dezvolte ca adult responsabil si nu va avea niciodata respect pentru timpul celorlalti. Chiar si copiii foarte mici invata repede sa aseze jucariile intr-o cutie sau sa duca obiectele de imbracaminte la locul lor. Sunt dornici sa faca aceste lucruri daca sunt lasati sau daca sunt motivati sa o faca.
Cel mai important aspect in stimularea simtului responsabilitatii este oferirea posibilitatii de alege: ,,vrei sa mananci mar sau banana?", ,,vrei sa strangi jucariile sau sa pui vasele in chiuveta?", etc. Copilul alege avand varinte la dispozitie; este sigur de alegerea lui si nu va avea impresia ca i s-a impus ceva.
Folosirea scuzelor atunci cand greseste este un alt mod de asumare a responsabilitatii pentru faptele comise. De asemenea, consecintele unor comportamente nedorite trebuie sa fie clar stabilite de catre parinti.
Este foarte important ca parintii sa manifeste multumire si mandrie pentru fiecare dovada de responsabilitate din partea copilului.
Simtul responsabilitatii se dezvolta de la varste foarte mici, contrar opiniei ca: ,, nu trebuie sa faca nimic acum, cat este langa mine...o sa invete el cum sunt greutatile...."
Consecintele neasumarii responsabilitatii nu vor intarzia sa apara si, bineinteles,va aparea si intrebarea parintilor: ,,Eu cu ce am gresit? I-am asigurat totul, am muncit zi si noapte ca sa nu-i lipseasca nimic... si acum de ce se poarta asa cu mine...?"etc.
In concluzie:,, Cine este responsabil pentru existenta responsabilitatii?"