Nimeni nu este pe deplin pregatit sa se confrunte cu evenimente traumatizante. Cele mai multe persoane sunt coplesite de pierderea nesteptata a unor persoane dragi, de amenintarea cu pierderea vietii, de pierderea functionalitatii normale, etc.
Reactiile emotionale la situatiile traumatizante sunt dependente de factorii de personalitate, de experientele anterioare, si sunt foarte intense, greu de controlat. In urma unui eveniment traumatizant se pierde confortul sentimentului de siguranta si imaginea viitorului proiectat candva. Din pacate, mobilizarea resurselor personale pentru reconstructie nu este posibila imediat. De regula, prima reactie este aceea de autoprotectie prin negare, cand persoanele se comporta ca si cum nu li s-a intamplat lor. Ulterior starea se modifica si pot aparea reactii de furie impotriva altora, impotriva propriei persoane sau impotriva lui D-zeu. Apoi, starile depresive isi fac simtita prezenta pe drumul catre acceptarea realitatii.
Nu toate manifestarile sunt evidente si usor de identificat. Este cazul copiilor expusi unor evenimente traumatizante (deces, abuz fizic si verbal, accidente, s.a.), care nu reusesc intotdeauna sa exprime suferinta psihica in cuvinte. Adultii pot considera ca nu exista urmari si pot evita discutiile despre ceea ce s-a intamplat, copiii ramanand astfel cu multe intrebari fara raspuns, cu multe temeri care le vor afecta modul de comportament si de abordare a eventualelor situatii dificile.
Cateva reactii comune adult-copil, care pot fi sesizate, ar fi : panica, teama persistenta, furie, tristete, insomnii, cosmaruri, oboseala fizica si mentala, tendinta la izolare, neglijarea responsabilitatilor, dureri de cap, de stomac, enurezis, palpitatii, episoade de plans exploziv, etc. Aceste reactii sunt normale si scad in intensitate cu timpul. Daca persoanele traumatizate au parte de sprijin afectiv adecvat din partea familiei si prietenilor, si daca dispune si de resurse interioare suficiente, trauma poate fi depasita. In caz contrar este nevoie de ajutor specializat pentru reluarea unei activitati zilnice normale, pentru depasirea pierderilor suferite, pentru regasirea sigurantei si stabilitatii.
Ce poate sa faca un prieten pentru o persoana aflata in dificultate: -sa asculte cu atentie si interes ceea ce persoana traumatizata simte nevoia sa spuna; -sa accepte momentele de exprimare a furiei si a altor sentimente (un ton ridicat in conversatie nu trebuie considerat o ofensa personala, de ex.); -sa arate ca intelege si ca ii pasa, intr-un mod discret, fara insistente; -sa fie uneori ,,doar prezent" fara sa intervina in vreun fel; -sa respecte nevoia persoanei afectate de a fi singura in anumite momente.
Ce poate sa faca un psiholog : -sa ofere un mediu de acceptare neconditionata, de suport si ascultare; -sa faciliteze explorarea starii emotionale in situatia traumatica; -sa faciliteze exprimarea suferintei prin tehnici specifice; -sa ajute persoana sa faca diferentierea intre prezent si trecut; -sa ofere posibilitatea de invatare a unor tehnici de reducere a stresului; -sa ofere sprijin pentru atribuirea unui sens suferintei si evenimentului traumatizant; -sa ofere sprijin specializat pentru reorganizarea raporturilor cu sine si cu ceilalti.
