Replici parentale cu consecinte negative

Exista cateva replici folosite frecvent de catre parinti, ale caror consecinte nu sunt evidente imediat. De exemplu: Copilul vine de la scoala cu nota 9 iar parintele intreaba imediat ,,Numai atat? Trebuia sa iei 10!" Increderea de sine a copilului se poate prabusi ajungand sa gandeasca: ,,Nu sunt destul de inteligent!", mai ales daca astfel de replici se repeta. La un moment dat, s-ar putea sa nu se mai straduiasca nici pentru nota 9, pentru ca :,,...mama oricum nu e multumita, orice as face..."
O alta replica ar fi: ,,Taci odata!", replica data fara alte explicatii si spusa pe un ton ridicat. Copilul ar trebui sa inteleaga ce se intampla cu parintele si sa nu se simta vinovat si respins pentru ca a avut ceva de comunicat. Intr-o zi isi va gasi un grup unde se va simti ascultat si inteles si acel grup nu va fi familia...
Cand copilul plange parintele nervos considera ca nu are motive suficiente de plans si atunci ii spune:,, Plangi, hai ca iti mai dau eu inca un motiv!"(si il loveste). Copilul se va speria, dar nu va intelege unde a gresit...
Sunt si replici care sunt de fapt amenintari: ,,Sa vezi tu ce o sa patesti!...Lasa ca vine tatal tau acasa si o sa vezi ce o sa iti faca!" Aceste replici nu clarifica exact ce o sa se intample si copilul isi poate imagina orice. Renunta la comportamentul care a deranjat parintele, dar ramane cu teama ca ceva ingrozitor se va putea intampla. Ca adult, va avea toate sansele sa fie anxios, lipsit de initiativa, dependent.
Cand mai cresc, copiii vor sa isi spuna si ei parerea in diverse situatii... Pot primi insa replica: ,,Ce stii tu?" Astfel nu vor mai avea suficienta incredere ca modul lor de gandire este corect. Va astepta ca altii sa isi exprime opinia inaintea lor si , eventual, vor prelua mereu ideile altora.

Copiii sunt usor impresionabili si de aceea, pentru echilibrul lor emotional, prezent si viitor, au nevoie de incurajari si aprecieri pentru fiecare efort pe care il depun. Astfel se construieste increderea in fortele proprii si o imagine de sine pozitiva, conditii necesare pentru reusita in viata.
Sigur ca in viata de familie apar si momente tensionate, in care se spun replici nepotrivite, dar un adult echilibrat si responsabil pentru formarea copilului se va stradui sa corecteze eventualele greseli. Daca simte ca ii este imposibil sa se controleze, ca este depasit de rolul pe care il are, atunci ar fi indicat sa ceara ajutor pentru ca, s-ar putea ca propriile probleme emotionale (dobandite in familia de origine poate) sa il impiedice sa aiba o relatie foarte buna cu copilul si, mai ales cu sine.

Psihologi si psihologi

Profesia de psiholog este o profesie liberala, reglementata prin legea nr. 213/2004. Activitatea unui psiholog trebuie sa se desfasoare pe baza unui atestat de libera practica obtinut pentru una dintre specialitatile: psihologie clinica, consiliere psihologica, psihoterapie; psihologia muncii, psihologia transporturilor; psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala; psihologie aplicata in servicii; psihologie pentru aparare,ordine publica si siguranta nationala.

Ce competente are fiecare?(le voi mentiona pe cele mai importante)

Psihologii cu drept de libera practica in specialitatea psihologia transporturilor au competente pentru: -realizarea testarii psihologice a persoanelor in vederea obtinerii permisului de conducere auto; -realizarea testarii periodice a conducatorilor auto; -testarea psihologica a persoanelor cu responsabilitati in siguranta circulatiei.

Psihologii cu drept de libera practica in psihologia muncii au competente pentru realizarea testarii psihologice a persoanelor angajate in munca sau care candideaza pentru obtinerea unor functii;

Psihologii cu drept de libera practica in specialitatea psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala pot desfasura activitati de consiliere scolara, consiliere vocationala, interventie educationala in institutii si comunitate, activitati de identificare a problemelor cu care se confrunta cadrele didactice si elevii in mediul scolar,etc.

Psihologii cu drept de libera practica in specialitatea psihologie pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala isi desfasoara activitatea in domeniile mentionate in denumirea specialitatii, si sunt cei care emit avize pentru acordarea dreptului de procurare, detinere, port si folosire a armelor letale.

Psihologii cu drept de libera practica in psihologie clinica, consiliere psihologica sau psihoterapie au competente in: -evaluarea starii de sanatate mintala; -evaluarea personalitatii si a mecanismelor de adaptare; - evaluarea contextului familial, profesional, in care se manifesta problemele psihologice; -interventii specifice pentru persoane cu nevoi speciale; -consiliere si terapie suportiva; -optimizare si dezvoltare personala, autocunoastere; -terapii individuale, de grup, cuplu si familie;- consiliere in situatii de criza; etc.

Fiecare psiholog primeste un cod personal la primirea atestatului de libera practica, in felul acesta putand fi identificat in Registrul Unic de Evidenta al Psihologilor, care se gaseste site-ul Colegiului Psihologilor din Romania.

Credinte limitative

,,Viata e intotdeauna o lupta."
,,Nu sunt destul de bun (... educat, inteligent, bogat, tanar, etc.)."
,,Nu merit mai mult de la viata."
,,De cate ori ma simt bine trebuie sa se intample si ceva rau."
,,Trebuie sa reusesc in tot ceea ce fac, altfel nu mai incerc!"
,,Nu pot fi fericit daca ea/el nu se schimba!"
,,Si mama avea aceeasi problema..."
,,Trebuie sa fiu placut de ceilalti ca sa ma simt bine."
,,Nu am timp sa am grija de mine."
,,Este prea tarziu ca sa mai caut fericirea."
,,Am auzit eu ca nu se mai poate face nimic..."
,,Nu as putea suporta esecul."
,,As vrea sa reusesc ...dar..."


Sunt doar cateva exemple de credinte limitative; ele pot fi autoimpuse sau dobandite prin educatia primita in familie. Cu putin efort de autocunoastere si dezvoltare personala se poate recapata ,,libertatea".
Tu ce credinte limitative ai?

Traume si reactii...

Nimeni nu este pe deplin pregatit sa se confrunte cu evenimente traumatizante. Cele mai multe persoane sunt coplesite de pierderea nesteptata a unor persoane dragi, de amenintarea cu pierderea vietii, de pierderea functionalitatii normale, etc.

Reactiile emotionale la situatiile traumatizante sunt dependente de factorii de personalitate, de experientele anterioare, si sunt foarte intense, greu de controlat. In urma unui eveniment traumatizant se pierde confortul sentimentului de siguranta si imaginea viitorului proiectat candva. Din pacate, mobilizarea resurselor personale pentru reconstructie nu este posibila imediat. De regula, prima reactie este aceea de autoprotectie prin negare, cand persoanele se comporta ca si cum nu li s-a intamplat lor. Ulterior starea se modifica si pot aparea reactii de furie impotriva altora, impotriva propriei persoane sau impotriva lui D-zeu. Apoi, starile depresive isi fac simtita prezenta pe drumul catre acceptarea realitatii.

Nu toate manifestarile sunt evidente si usor de identificat. Este cazul copiilor expusi unor evenimente traumatizante (deces, abuz fizic si verbal, accidente, s.a.), care nu reusesc intotdeauna sa exprime suferinta psihica in cuvinte. Adultii pot considera ca nu exista urmari si pot evita discutiile despre ceea ce s-a intamplat, copiii ramanand astfel cu multe intrebari fara raspuns, cu multe temeri care le vor afecta modul de comportament si de abordare a eventualelor situatii dificile.

Cateva reactii comune adult-copil, care pot fi sesizate, ar fi : panica, teama persistenta, furie, tristete, insomnii, cosmaruri, oboseala fizica si mentala, tendinta la izolare, neglijarea responsabilitatilor, dureri de cap, de stomac, enurezis, palpitatii, episoade de plans exploziv, etc. Aceste reactii sunt normale si scad in intensitate cu timpul. Daca persoanele traumatizate au parte de sprijin afectiv adecvat din partea familiei si prietenilor, si daca dispune si de resurse interioare suficiente, trauma poate fi depasita. In caz contrar este nevoie de ajutor specializat pentru reluarea unei activitati zilnice normale, pentru depasirea pierderilor suferite, pentru regasirea sigurantei si stabilitatii.

Ce poate sa faca un prieten pentru o persoana aflata in dificultate: -sa asculte cu atentie si interes ceea ce persoana traumatizata simte nevoia sa spuna; -sa accepte momentele de exprimare a furiei si a altor sentimente (un ton ridicat in conversatie nu trebuie considerat o ofensa personala, de ex.); -sa arate ca intelege si ca ii pasa, intr-un mod discret, fara insistente; -sa fie uneori ,,doar prezent" fara sa intervina in vreun fel; -sa respecte nevoia persoanei afectate de a fi singura in anumite momente.

Ce poate sa faca un psiholog : -sa ofere un mediu de acceptare neconditionata, de suport si ascultare; -sa faciliteze explorarea starii emotionale in situatia traumatica; -sa faciliteze exprimarea suferintei prin tehnici specifice; -sa ajute persoana sa faca diferentierea intre prezent si trecut; -sa ofere posibilitatea de invatare a unor tehnici de reducere a stresului; -sa ofere sprijin pentru atribuirea unui sens suferintei si evenimentului traumatizant; -sa ofere sprijin specializat pentru reorganizarea raporturilor cu sine si cu ceilalti.

Dependenta de droguri

Drogurile sunt substante care afecteaza starea fizica si psihica a persoanei care le consuma. Dependenta este instalata cand exista modificari de comportament importante si cand nevoia de a folosi droguri nu mai poate fi controlata. Consecintele asupra starii de sanatate nu sunt cunoscute suficient sau sunt ignorate.

In general, persoanele dependente motiveaza consumul de droguri aducand in discutie: problemele din familie caracterizate ca fiind ,,insuportabile", curiozitatea, teribilismul, presiunea anturajului in care exista consumatori. La acestea se poate adauga tipul de personalitate si intensitatea trairilor negative .

Cateva semnale care ar putea indica un posibil consum sunt: schimbare evidenta in comportament, atitudine; manifestari de iritabilitate si furie; evitarea conversatiilor referitoare la grupul de prieteni; aparitia unor dificultati de concentrare (nejustificate de alte afectiuni ); schimbarea obiceiurilor alimentare; slaba coordonare a miscarilor; prezenta unor urme de intepaturi pe corp; ochi rosii, pupile marite, maini care tremura; neputinta de a justifica unele cheltuieli, etc.

Manifestarile de mai sus trebuie observate pe o perioada mai lunga de timp si trebuie exclusa posibilitatea existentei unor boli. Bineinteles ca manifestarile sunt diferite de la individ la individ si in functie de tipul de substanta consumat. Membrii familiei si prietenii sunt cei care pot sesiza schimbarile cel mai bine pentru ca au ca reper comportamentele anterioare consumului.

Persoanele dependente nu cer ajutor din proprie initiativa, ci la presiunile celor apropiati. In acest stadiu persoanele nu au motivatie suficienta pentru schimbare, considerand ca nu se afla in pericol daca ,,mai consuma din cand in cand". Se impune cu necesitate ca aceste persoane sa aiba la dispozitie informatii complete despre efectele negative ale consumului de droguri.

Daca problema este recunoscuta apare si motivatia pentru a stopa consumul. Simpla decizie de schimbare nu inseamna insa ca schimbarea va avea loc neconditionat. Sprijinul specializat este obligatoriu pentru ca legatura persoana-drog este foarte puternica. Dupa un tratament de dezintoxicare se continua cu consiliere psihologica sau psihoterapie.

Interventia psihologica in astfel de cazuri are in vedere restructurarea personalitatii, acordarea sprijinului pentru modificarea stilului de viata, explorarea problemelor care au favorizat aparitia consumului, descoperirea unor strategii de a face fata impulsului de a consuma droguri, intarirea si reintarirea motivatiei de a se elibera de comportamentul adictiv.

Mentinerea abstinentei presupune imbunatatirea imaginii de sine si dezvoltarea capacitatii de adaptare la solicitarile cotidiene. De asemenea, sprijinul familiei si al prietenilor este foarte important pentru o persoana care lupta cu dependenta.

Drumul spre recuperare

Indiferent ca este vorba despre un anumit tip de dependenta, despre tulburari emotionale, despre dificultati in viata de familie sau despre un anumit tip de boala fizica, este necesara parcurgerea unui drum spre recuperare.

Orice persoana tinde sa isi recapete echilibrul, starea de normalitate...Drumul catre rezolvarea unei probleme nu este usor intotdeauna pentru ca este conditionat de:

• gradul de implicare personala (,,Cat de mult crezi ca poti si trebuie sa te implici in propriul proces de recuperare?");
• timp (,,Cat timp esti pregatit sa petreci, pe zi, pentru redobandirea sanatatii fizice si psihice?" Imagineaza-ti ce se intampla cu persoanele care spun:,, Stiu ca am o problema, dar nu am timp sa merg la un specialist acum!");
• rabdare (,,Esti pregatit sa astepti aparitia rezultatelor interventiei?" Asteptarile trebuie sa fie realiste; uneori progresele pot fi mai lente.);
• motivatie (,,Cat de mult vrei sa te eliberezi de neplacerile cauzate de simptome/probleme?");
• curaj si perseverenta (,,Esti pregatit sa faci fata dificultatilor posibile pe parcursul procesului de recuperare?");
• sprijin (,,Cine este, si va fi, alaturi de tine?")

Daca exista un grad inalt de implicare personala, timp suficient, rabdare, motivatie, curaj si perseverenta, sunt toate sansele ca o persoana sa revina la un mod de viata cat mai aproape de normalitate, cu satisfactii, bucurii si impliniri.

Mobilizarea resurselor personale impreuna cu un sprijin specializat, in functie de problema, asigura obtinerea rezultatelor asteptate. Chiar daca pot aparea dificultati sau esecuri nu trebuie uitat obiectivul stabilit initial: recuperarea starii de sanatate si a unei vieti de calitate.

Va invit pe ,,drumul spre recuperare"!