Anxietatea sociala

Se mai numeste si fobie sociala si se manifesta prin frica persistenta fata de situatiile sociale la care persoana trebuie sa participe ( grupuri,intalniri,petreceri , etc.).Gandul ca se va afla in centrul atentiei si ca va fi evaluata negativ de ceilalti este predominant. Astfel , ezita sa se adreseze persoanelor necunoscute sau sa tina un discurs, si suporta cu greu manifestarile specifice anxietatii : puls accelerat, respiratie dificila, transpiratii reci, etc.
Persoana afectata admite ca frica este nejustificata,doreste controlul, dar nu il poate obtine. Prefera sa evite situatiile in care se stabilesc contacte sociale considerand ca asa se protejeaza de evaluarea critica a celorlalti. Sentimentele de inferioritate sunt puternice si anuleaza afirmarea de sine.
Debutul anxietatii sociale poate fi observat in copilarie , la asa-numitii copii timizi, care fac eforturi mari sa vorbeasca atunci cand ii solicita parintii, dar poate aparea si mai tarziu, in urma unor evenimente stresante, umilitoare care au afectat profund increderea de sine.

Exemplu: M. a fost un copil singuratic, visator, care nu vorbea cu persoane necunoscute decat daca era obligata de parinti. Problemele de comunicare au persistat in timp si s-au amplificat in perioada in care a urmat liceul. Cel mai dificil ii era sa raspunda la lectii si sa prezinte referate in fata clasei.Ca urmare , performantele scolare erau nesatisfacatoare, in neconcordanta cu posibilitatile ei intelectuale.
Convingerile de baza ale lui M. erau:,, nu sunt in stare de nimic"; ,,nu o sa reusesc decat sa ma fac de ras..."; ,,trebuie sa fiu perfecta"...Datorita acestor convingeri era tot timpul tensionata si se comporta in asa fel incat ii facea pe ceilalti sa o intrebe daca se simte bine.
Consecinta cea mai grava a anxietatii sociale a aparut la finalul liceului, cand M., a ratat sansa de a obtine o nota de trecere la bacalaureat desi s-a pregatit. De aici...o alta serie de esecuri... care i-au intarit convingerea ,,nu sunt in stare de nimic".
Schimbarea pentru un astfel de caz este necesara si posibila chiar daca este nevoie de mai mult timp.
Persoanele afectate de anxietate sociala au sanse de reabilitare , de a-si construi o viata normala care sa includa si participari de grup si performante.
Obiectivul principal in terapie ar fi ca persoana sa ajunga sa transforme modul de gandire disfunctional :,,nu sunt in stare de nimic si ceilalti ma vor respinge" , in: ,,accept ca am cateva defecte dar nu sunt cu nimic mai prejos decat ceilalti"

Consecintele divortului asupra copiilor

Divortul este stresant atat pentru parinti cat si pentru copii. Reactiile copiilor sunt diferite si se manifesta in stransa legatura cu circumstantele in care se produce separarea. Ei pot incerca o gama intreaga de trairi negative, ca : furie, frustrare, anxietate, sentimente de vinovatie, etc.
Daca decizia de a divorta este luata definitiv, este necesara o discutie prin care copiii sa fie informati. La discutie trebuie sa participe ambii parinti si sa depuna toate eforturile pentru a transmite mesaje clare, pentru a nu se acuza reciproc si pentru a-i face sa inteleaga pe copii ca ei nu poarta nici o vina pentru destramarea familiei. De asemenea, sunt necesare informatii despre schimbarile care urmeaza sa aiba loc in viata fiecaruia. Este important sa li se dea copiilor posibilitatea de a se exprima, de a pune intrebari (de ex.: ,,unde voi locui?", ,, cu cine voi locui de acum incolo?", ,,unde voi merge la scoala?", ,,voi putea sa imi mai vad prietenii?", ,,nu mai este nimic de facut?".....).
Copiii trebuie asigurati ,inainte de toate, ca au inca o mama si un tata care vor fi alaturi de ei atunci cand vor avea nevoie.
Toti copiii, inclusiv cei care nu au manifestari evidente de durere, au nevoie de suport si ingrijire din partea adultilor pentru a depasi pierderile cauzate de divort.
Unii parinti sunt coplesiti de propriile trairi si au tendinta sa ignore starile prin care trec copiii.
Este o greseala sa consideram ca , daca nu se manifesta atat de mult incat sa atraga atentia , copiii nu sunt afectati. Iata cateva semnale care indica faptul ca exista consecinte si ca exista o nevoie a copilului de a vorbi despre ceea ce i se intampla:

• schimbare evidenta in coportament si atitudine;
• manifestari de frustrare, furie si revolta;
• lipsa de interes fata de activitatile care alta data il incantau;
• devine tacut si rezervat, poate fi surprins plangand;
• apar probleme cu somnul, chiar cosmaruri;
• lipsa de interes pentru scoala;
• lipsa apetitului;
• probleme de sanatate.

Pierderea familiei inseamna , de cele mai multe ori , pierderea reperelor si a sentimentului de siguranta , cu consecinte nedorite pe termen lung . Sesizarea consecintelor divortului asupra copiilor si luarea masurilor adecvate, este o dovada de responsabilitate a adultilor implicati.

Cuplul in impas

,,I. si C. se gandesc sa se separe ca urmare a faptului ca in ultima vreme nu reusesc sa mai gaseasca o cale de comunicare fara sa ajunga la conflicte puternice. Cei doi copii asista la certuri implorandu-i sa inceteze. I. doreste sa apeleze la consiliere cu speranta ca relatia , implicit familia, pot fi salvate. C. este dezamagit de perioada de incercari esuate si este de parere ca separarea pentru o vreme ar fi de ajutor...."

,,S. si B. au ajuns intr-un moment de impas, dupa cativa ani in care consumul de alcool al lui B. a fost tolerat. In prezent , refuzul lui B. de a-si trata dependenta o determina pe S. sa se gandeasca la divort..."

Sunt doar doua exemple de situatii care aduc cuplul in pragul deciziei de separare.
Intr-o asemenea perioada, intrebarile care apar, ar fi: ,,mai exista vreo sansa pentru reabilitarea familiei? , ,,oare divortul este unica solutie?", ,,care vor fi consecintele divortului asupra copiilor?", ,,unde gasesc ajutor specializat pentru a gasi si alte cai de solutionare a neintelegerilor?"
Daca in unele cazuri separarea este necesara, in altele, fericirea poate fi regasita cu conditia ca dorinta de rezolvare a problemelor sa vina din ambele parti.
Cele mai frecvente motive pentru care se ajunge la intentia de dizolvare a cuplului sunt: infidelitatea, neimplicarea in viata de familie, abuzurile fizice si verbale, consumul de alcool. La acestea se adauga preocuparea excesiva pentru cariera profesionala, asociata cu oboseala fizica si psihica, cu iritabilitate. De asemenea, o contributie importanta o are si ideea gresita ca viata de familie ,,trebuie sa mearga de la sine"...
Inainte de a lua decizii de separare cu consecinte pe termen lung explorati si posibilitatea de a apela , impreuna, la beneficiile consilierii de cuplu. Puteti astfel descoperi alternative reale de a depasi impasul , puteti constientiza propriile defecte si vulnerabilitati care va impiedica sa comunicati eficient, s.a. Esentiala ramane dorinta de a schimba ceva, continuata cu actiuni concrete de incepere a procesului schimbarii.

Anorexia

Anorexia este o tulburare severa de comportament alimentar si se caracterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala minima.Devine evidenta o teama puternica de a lua in greutate.
Tulburarea poate debuta cu tendinta de a selecta alimentele cu valoare calorica mare si de a le exclude din alimentatie.Treptat,consumul este restrans la cateva alimente, taiate in bucatele foarte mici.Daca pentru cei din jur scaderea in greutate este alarmanta,persoana afectata continua sa se perceapa supraponderala si depune toate eforturile pentru a slabi in continuare,se izoleaza,este iritabila,are insomnii si dificultati de concentrare.
Debutul tulburarii poate aparea intre 14 si 18 ani asociat, de obicei,cu desfasurarea unui eveniment deosebit de stresant(aparitia la o varsta mai mica nu este exclusa).Este mai frecventa la fete decat la baieti.
Tratamentul poate fi destul de dificil pentru ca pericolul de a-si pierde viata nu este constientizat.In cele mai multe cazuri este necesara spitalizarea.In paralel cu tratamentul medicamentos este nevoie de consiliere psihologica pentru perioade lungi(de la cateva luni la cativa ani) cu scopul de a intelege trairile emotionale negative si de a redescoperi resursele de a face fata dificulatilor.Controlul alimentatiei nu mai este necesar daca exista un control emotional bun.
Nu este de neglijat implicarea membrilor familiei si in procesul de consiliere.De fapt,membrii familiei ar trebui sa sesizeze ca anumite comportamente sunt exagerate si riscante:pierdere in greutate,refuzul anumitor alimente,dorinta nejustificata de a slabi,caderea parului,absenta menstruatiei,efectuarea unor exercitii fizice in exces(se ajunge uneori pana si la evitarea lichidelor).
Motivele pentru care apare anorexia nu sunt inca suficient cunoscute.Persoanele cu anorexie au deseori convingerea ca o greutate cat mai mica le asigura succes,recunoastere si acceptare sociala.Eforturile zilnice se indreapta catre obtinerea perfectiunii,totul este ,,alb sau negru".Obtinerea de performante scolare este urmarita pana la epuizare si apar sentimente profunde de tristete si vinovatie pentru cel mai mic esec.
Interventiile de succes se fac de obicei intr-o echipa care include un psihiatru,un psiholog,un nutritionist.Recuperarea nu este imposibila dar este de durata.Cu cat se intervine mai devreme cu atat rezultatele sunt obtinute mai usor.
La toate acestea se adauga contributia climatului familial din cadrul caruia nu trebuie sa lipseasca manifestarile de afectiune,intelegere si suport.De multe ori este benefica si o schimbare in modul de relationare intre membrii familiei din care face parte o persoana cu anorexie.

Greselile parintilor in relatia cu adolescentii

Parintii ai caror copii au ajuns adolescenti se straduiesc sa gaseasca cele mai bune solutii pentru a avea o relatie,,linistita".De cele mai multe ori nu reusesc...Conflictele care apar aduc frustrare,furie,revolta si nu numai.Mediul familial devine ,,un camp de lupta" si nici o metoda pasnica de abordare nu mai are eficienta.

Cateva dintre greselile frecvente comise de parinti in relatia cu adolescentul ar fi:

• nu asculta cu atentie (nici adolescentul nu va asculta decat ce va dori);
• au tendinta sa tina discursuri in loc sa discute (se incalca astfel un drept la replica pe care viitorul adult considera ca il are);
• se concentreaza doar pe ceea ce ,,nu face"adolecentul;,,vaneaza"greselile(se intareste astfel comportamentull negativ);
• nu acorda suficient timp activitatilor comune in familie(sentimentul apartenentei la o familie unita este foarte important);
• nu sunt disponibili cand adolescentul are nevoie(uneori e prea tarziu );
• nu stabilesc un sistem coerent de recompense si pedepse(renunta la interdictie fara justificare sau uita de regulile impuse).

S-a dovedit ca cele mai bune rezulatate se obtin cu ajutorul mesajelor si limitelor clare, si respectand nevoile adolescentilor de dragoste ,toleranta,respect,intelegere.

Cate ceva despre anxietate...

Anxietatea poate fi definita,cel mai simplu,ca o teama fata de un pericol imaginar ,teama care perturba desfasurarea normala a vietii(sociale,familiale,profesionale).
O persoana cu anxietate ajunge sa evite: sa mearga la cumparaturi; sa manance la restaurant; sa conduca masina; sa astepte intr-un loc aglomerat; sa traverseze un pod; sa se afle in spatii mici,inchise;sa se afle in centrul atentiei ; etc.

Modul de gandire specific persoanelor afectate de anxietate:

• ,,prefer ca situatiile prin care trec sa fie previzibile";
• ,,imi place sa am controlul";
• ,,totul trebuie sa fie perfect";
• ,,este foarte dificil sa refuz pe cineva fara sa ma simt vinovat";
• ,,am asteptari mari de la mine,trebuie sa pot mai mult";
• ,,mi-e teama ca ceilalti imi vor descoperi vreun defect";
• ,,nu suport esecul";
• ,,cred ca ceilalti nu ma asculta";
• ,,evit conflictele cu orice pret";
• ,,nu ma simt la locul potrivit";
• ,,nu imi ajunge ziua pentru tot ce imi propun";
• ,,daca am cumva o boala grava?";
• ,,nu sunt niciodata odihnit"...

Exista multe persoane care sufera de anxietate si nu sunt constiente de asta;observa doar ca toate activitatile pe care le desfasoara necesita maximum de efort sau se concentreaza doar pe manifestarile corporale:palpitatii,ameteli,dificultati de respiratie,transpiratie,incordare musculara,migrene etc.

Este nevoie de timp si de interventiile potrivite pentru a ajunge la cauzele anxietatii,pentru a invata noi comportamente de control a propriei vieti.

Recomandari:nu glumiti pe seama framantarilor unei persoane anxioase;nu-i oferiti motive in plus de ingrijorare;acordati sprijin pentru obtinerea de ajutor specializat(consiliere psihologica,psihoterapie,chiar tratament medicamentos daca este cazul).