Invitatie

Sindromul Asperger

Tulburarea Asperger (sau sindromul Asperger) face parte din categoria tulburarilor de dezvoltare pervasiva alaturi de: tulburarea autista; tulburarea Rett; tulburarea dezintegrativa a copilariei si tulburarea de dezvoltare pervasiva fara alta specificatie(conform DSM IV).

Persoanele cu sindrom Asperger nu arata fizic diferit de o persoana normala, oarecare. Diferentele se pot observa mai ales la nivelul interactiunilor sociale. Astfel, comportamentul lor este considerat deseori de catre cei din jur ca fiind ciudat sau nepotrivit. Spre deosebire de autism, nu sunt inregistrate intarzieri semnificative in achizitia limbajului sau in dezvoltarea cognitiva. Nivelul de inteligenta este normal si pentru anumite domenii de interes se pot atinge chiar performante inalte.

Cateva dintre manifestarile care ar putea atrage atentia parintilor si cadrelor didactice ar fi: copilul nu are nici un prieten si nici nu este interesat sa aiba vreunul; nu intra in jocul celorlalti si, daca intra, nu poate intelege si respecta regulile de joc; evita contactul vizual; nu gesticuleaza; miscarile fine sunt executate cu greutate(poate chiar sa refuze sa scrie sau sa deseneze); nu manifesta curiozitate si interes specifice varstei; s.a.

Acesti copii raman deseori nediagnosticati si depun eforturi foarte mari de adaptare, neputinta lor fiind interpretata ca rea-vointa sau incapatanare.

Problemele se acutizeaza in adolescenta cand vor realiza ca sunt diferiti, ca sunt respinsi, fara sa inteleaga de ce sau cu ce au gresit. Respingerea conduce la izolare si mai apoi la aparitia simptomelor de depresie. Construirea si mentinerea unor relatii sociale este poate cea mai mare provocare pentru cei afectati de sindromul Asperger. De aceea au nevoie de indrumare continua, de supraveghere si explicatii clare cu privire la modalitatile adecvate de reactie la anumite situatii sociale. Ei pot ajunge foarte usor in situatii in care sa fie marginalizati, persecutati, datorita dificultatilor de a intelege sarcasmul, metaforele, datorita dificultatii de a percepe spatiul personal al celorlalti (de ex. se apropie prea mult de o persoana sau pastreaza o distanta prea mare). Cuvintele sunt interpretate literal si de cele mai multe ori le este imposibil sa diferentieze informatiile relevante de cele irelevante. De asemenea, ridica probleme si abilitatea de a interpreta mesajele nonverbale.

Atat in mediul familial cat si in mediul scolar sunt necesare modificari astfel incat sa se asigure sanse pentru o mai buna adaptare a celor diagnosticati cu Asperger. Cateva solutii ar putea fi: modul de comunicare sa fie simplificat cu mesaje scurte, clare, la obiect; organizarea timpului sa aiba la baza un program bine stabilit; stimularea abilitatilor existente ; acordarea de timp suplimentar pentru efectuarea unor sarcini; clarificari suplimentare despre ce, cum si cand sa faca; oferirea de incurajari si laude frecvente atunci cand se obtine rezultatul dorit.

Cand cineva drag sufera de depresie...

,, X nu mai este cum era inainte..." poate fi o remarca frecvent intalnita atunci cand schimbarile de comportament ale unei persoane dau de gandit prietenilor sau membrilor unei familii.
Atentia la detalii poate sa ofere indicii importante, adica, ce inseamna mai exact ,,nu mai este ca inainte": ce activitati ii placeau la care acum nu mai participa; ce face in timpul liber; cum s-a schimbat privirea, tonul vocii, postura; optimismul manifestat altadata acum s-a transformat in pesimism etc.
Ajutorul pe care prietenii si familia il pot oferi este foarte important si poate incepe cu observarea schimbarilor de mai sus.
Este de luat in considerare faptul ca depresia este o tulburare afectiva pentru care este nevoie de ajutor specializat, inclusiv tratament medicamentos, si membrii familiei sunt primii care trebuie sa sustina persoana afectata in obtinerea acestui ajutor. Depresia nu este o stare oarecare de tristete peste care sa se treaca la indemnuri de genul :,, Hai, incearca sa iti revii!; Termina o data cu starea asta!; Trebuie sa fii mai puternic!" Inca se mai considera ca depresia este o stare de slabiciune personala care poate fi depasita prin forta vointei, numai ca, din pacate, vointa nu mai asigura mobilizare suficienta pentru depasirea starii.
Alaturi de lipsa de dinamism si mobilizare, tendinta la izolare nu poate trece neobservata, iar membrii familiei/prietenii pot ajuta prin mentinerea contactului cu vizite si telefoane frecvente. Bineinteles ca este nevoie de perseverenta pentru ca de multe ori refuzul de a primi vizite sau de a participa la intrunirile de grup propuse este interpretat ca ofensa personala. De exemplu:,,Daca nu vine cu noi inseamna ca nu ii mai face placere. Nu are decat sa faca ce vrea..."Astfel persoana ramane singura si i se amplifica trairile negative.
Nu sunt recomandate replici de genul:,, Daca vrei, poti!";,,Nu mai vedea totul in negru!";,,Termina cu plansul!";,,Trebuie sa fii puternic, sa te controlezi!"etc. In loc sa ajute aceste replici pot provoca sentimente de respingere si desconsiderare.
In schimb, respectul si afectiunea sincera pot fi de mare ajutor. O remarca pozitiva asupra comportamentului persoanei depresive ii poate aduce o stare mai buna chiar fara sa isi dea seama, pentru ca tristetea este intretinuta deseori si de o parere foarte proasta despre sine si de sentimente de inutilitate. Atunci cand depresia este foarte puternica sentimentele de inutilitate sunt insotite de ganduri suicidare. Prietenii/membrii familiei pot verifica daca aceste ganduri si-au facut aparitia. O persoana depresiva relateaza gandurile cele mai negre daca este se simte ascultata. Uneori se refera si la planurile facute pentru a-si lua viata. Persoanele care reusesc sa obtina astfel de informatii sunt datoare sa asigure supraveghere discreta, sa indeparteze obiectele care ar putea ajuta la indeplinirea planurilor si, nu in ultimul rand, sa apeleze la serviciile medicale specializate.
Este cunoscut deja faptul ca depresia netratata are un pret...
Participarea prietenilor si a membrilor de familie la lupta cu depresia poate da o sansa la viata celui afectat si este de luat in considerare.

grupuri terapeutice

Intalnirile de grup si-au dovedit eficienta in intreaga lume oferind posibilitatea schimbarii personale concretizata in schimbarea unor atitudini despre sine si lume, schimbarea unor comportamente neadaptative, schimbarea modalitatii de comunicare, etc.
Grupurile terapeutice se pot constitui in functie de nevoile si problemele comune cu care se confrunta potentialii membri. Astfel, se pot forma grupuri pentru cei care sufera de boli cronice, grupuri pentru dependenti, grupuri pentru cei care sufera de tulburari de panica, grupuri pentru victime ale unor forme de abuz, grupuri pentru parinti care se confrunta cu tulburari de conduita ale copiilor, grupuri de dezvoltare personala, etc.
In urma participarii, primele sentimente puternic reconfortante apar din constientizarea faptului ca anumite probleme existentiale, ganduri si intrebari sunt impartasite si de alte persoane. Discutarea unor probleme similare poate stabili o legatura puternica intre participanti si ajuta la disiparea sentimentelor de izolare si de lipsa a valorii personale.
In cadrul grupului se experimenteaza atat rolul celui care ofera cat si rolul celui care primeste: sprijin, sugestii, intelegere,compasiune si acceptare.
Schimbarile personale care pot aparea in urma sedintelor de grup se refera la:
-cresterea intelegerii si respectului de sine;
-modificarea vechilor credinte negative despre sine in raport cu lumea;
-imbunatatirea modului de comunicare cu ceilalti;
-intelegerea propriilor tipare de comportament;
-exprimarea cu mai multa usurinta a propriilor nevoi si trairi;
-constientizarea fortelor latente necesare in confruntarea cu problemele vietii sau cu problemele de sanatate;
-asumarea constienta a responsabilitatii fata de propriul stil de viata ales;
-utilizarea unor tehnici de reducere a stresului.
Disponibilitatea la autodezvaluire, increderea, suportul si acceptarea grupului sunt elementele care se afla la baza schimbarilor personale. La acestea se adauga motivatia pentru schimbare care este dependenta de intensitatea sentimentelor de disconfort si insatisfactie in raport cu propriul comportament, cu propriile ganduri .
In general un grup terapeutic este alcatuit din 8-10 persoane care pot beneficia de schimbarile de mai sus, in functie de problematica impartasita. Conditiile grupului sunt in principal cele de respectare a confidentialitatii, a orelor de incepere si de finalizare a intalnirilor, de respectare a limitelor personale(nimeni nu este obligat sa vorbeasca atunci cand considera ca nu este pregatit). Intalnirile sunt pregatite de un specialist, intr-un ambient potrivit unor astfel de experiente. Fiecare intalnire poate fi inca un pas catre dobandirea confortului emotional dorit.

Reguli pentru parinti/educatori

• AM AŞTEPTĂRI REALISTE.

• MĂ ADRESEZ COPILULUI FOLOSINDU-I NUMELE.

• ADRESEZ O SINGURĂ CERERE O DATĂ.

• DAU INDICAŢII FERME, PRECISE, SCURTE.

• MENŢIONEZ TIMPUL (,,…chiar acum” ).

• FOLOSESC MEREU ,,TE ROG “ ÎMPREUNĂ CU CEREREA ADRESATĂ.

• NU DAU COMENZI DE LA O DISTANŢĂ MARE DE COPIL.

• CAUT SĂ AM CONTACT VIZUAL CÂND ÎI VORBESC .

• CÂND INTERZIC CEVA AM ARGUMENTE ŞI ALTERNATIVE.

• NU UIT NICIODATĂ SĂ LAUD COPILUL IMEDIAT CE A FĂCUT CE I-AM CERUT.

• TRANSFORM: ,,Nu mai ţipa!” în…,,Te rog vorbeşte mai încet!”.

• INTERZIC OBICEIUL DE A RÂDE UNUL DE ALTUL.

• NU ADRESEZ MESAJE DEVALORIZATOARE (de genul:,,Nu eşti în stare de nimic!”).

• STIMULEZ COMPETIŢIA POZITIVĂ (,,cine are camera cea mai ordonată…?”).

• ADRESEZ LAUDE ÎN PREZENŢA CELORLALŢI.

• FOLOSESC MAI ÎNTÂI AVERTIZAREA ŞI APOI PEDEAPSA.

• CLARIFIC INTOTDEUNA CONSECINŢELE NERESPECTĂRII UNEI REGULI (,,Dacă……atunci….”).

• ÎMI RESPECT PROMISIUNILE.

• FOLOSESC CUVINTE ÎNCURAJATOARE.

• ZÂMBESC MULT!